STAGNARE SENTIMENTALA

E mai mult decat dor si regret ceea ce strabate mintea mea atunci cand pasesc pe o strada necunoscuta, ma trezesc intr-un pat care inca nu s-a obisnuit cu trupul meu,mananc la o masa care nu-mi cunoaste mofturile sau poftele,surprind zambete straine si traiesc intr-un oras care parca refuza prezenta mea....sau eu refuz prezenta orasului in viata mea?e neobisnuit de ciudat si dureros aceasta incompetenta de acomodore la atata nou si atata ''diferit".AM substantivizat adjectivul diferit deoarece predomina vocabularul meu mai des decat orice alt cuvant...
Pe langa ca ma confrunt cu atatea schimbari ,organismul meu pare sa cedeze...am dat intr-o alergie de doua saptamani de care nu scap orice as face.Si daca mananc un mar organismul meu reactioneaza negativ....ma oboseste atat fizic cat si psihic.Sa fie o reactie la schimbare sau pur si simplu acuma s-a trezit el sa nu mai functioneze....
Imi miroase des a tamaie ceea ce ma face sa cred ca mi-e dat sa mor curand.....dar culmea ca nu sunt speriata de asta ...in schimb mama e panicata deabinelea....
De parca n-ar fi de ajuns toate aceste puncte negre din ultimile 2 saptamni.....de saptamana trecuta noapte de noapte il visez pe baiatul pe care l-am iubit nebuneste si pe care tind sa cred defapt sunt sigura ca il iubesc la fel uneori chiar mai mult:))) dar ghici ce?P**A caci totul ramane o fantezie si un dor naprasnic orbitor si al naibii de cancerigen.
AM venit si acest weekend acasa caci nu suport gandul de a ramane in weekend in CLuj mai ales dupa cata oboseala acumulez peste saptamana...si drept sa spun nu rezist de dorul mamei mele.Toata vara tanjam sa ies din casa acum vreau sa stau doar si doar cu ea.Azi am facut cumparaturi , am baut cappucino impreuna, si am programat sa ne uitam la televizor sa mancam popcorn si sa bem suc din doza:))):X e perfect ...
Ne-am indopat la propriu azi cu prajituri cu ciocolata aduse din Cluj insa normal ca nu m-am putut bucura de savoarea lor in totalitate caci am facut alergie,,,,trebuie sa merg neaparat la medic dar n-am timp .....tot orarul meu e al dracu' de incarcat si deja imi vine sa tip....
......mi-e dor sa-l pot iubi pe dragul meu,sa ma simt iubita ,sa am in bratele cui sa alerg si cine sa ma sprijine si sa-mi ofere echilibru....
Baietii din CLuj  nu-mi inspira nimic decat mediocritate si limitare....din ce am analizat eu...toata lumea pare pastilata si ce e mai grav e ca nimeni nu pare sa reziste fara stimulente halucinogene sau stiu eu ce magarii....MANCATI DOMLE O CIOCOLATA!
ei.....poate sunt eu prea pretentioasa insa orice baiat zaresc si care pare sa doreasca sa se apropie de mine il indepartez si refuz automat deoarece il compar si ca stil si ca tonalitate si ca totul cu dragul meu pierdut....:-Jfucking feelings...

.....

Miss my life....

doua saptamani in Cluj sunt ca doi ani de zile blocata intr-o viata care parca nu e a mea....I'm in the wrong room,in the wrong place,somewere in someone elses shoese....
Nici nu stiu cum sa descriu golul din sufletul meu si panica din mintea mea...sunt mereu intr-o alergare kilometrica contra timp care nu-mi da ragaz sa respir sau sa imi aduc aminte de lucrurile pe care obisnuiam candva sa le iubesc si ingrijesc atat....
Mi-am neglijat trupul incat a inceput sa-mi dea semnale de alarma pe care acum abia de le mai pot opri...Mi-e dor,mi-e dor si iar mi-e dor.Ma inec in dor si regrete....
Fiecare minut si secunda petrecuta acasa este ca o viata intreaga in rai.....ce bine e acasa....
Regret fiecare moment in care am spus''ABia astept sa plec...""acum spun in fiecare dimineata ""abia astept sa ma intorc in bratele mamei mele dragi..."care de altfel e singura pentru care lupt si raman aici ,altfel as renunta chiar acum fara doar si poate.
AM realizat de asemenea ca nu sunt o petrecareata de fel...pentru mine ora 22 este ora la care obisnuiam sa iau somn fara nici o problema...acum depind de alte persoane care par mult mai puternice ca mine si le apreciez pentru asta si as dori din suflet sa pot fi ca ele.
Trebuie sa ma confund cu sentimente de detasare,relaxare si nepasare ...insa nu reusesc nici cum.
E abia luni...abia a doua saptamana si ochii mei sunt atat de sarati iar obrajii mei mereu uzi si patati de lacrimi....SUnt lucruri frumoase...dar eu inca nu le -am descoperit...si parca nici nu am timp sa o fac...
CINEVA SA MA SALVEZE!