Fericire...

Fericire e cand puiul de om vrea in brate si moare de somn...

AM avut un weekand foarte plin si solicitant.AM facult voluntariat la asociatia ,,SALVATI ANIMALELE" si pentru cateva ore am trait si respirat pentru iubitele fiinte ....Adevarul e ca este ingrozitor de trist insa mi-am adunat toate fortele pentru a atrage doar energii pozitive pentru sarmanele animale...Foarte multa lume priveste si putin oameni vad cu adevarat ce e in jurul lor.E prea multa indiferenta si relaxare ,si exagerat de multa agitatie pentru nimicuri.
Am varsat cateva lacrimi azi ...nu-mi pare rau.M-am descarcat.M am simtit de mult incarcata cu energii mai putin bune care ma deranjau si azi le-am scos afara.AM plans si pe drum spre biblioteca dar nu mi se vedeau lacrimile pe sub ochilarii de soare.AM intrat in biblioteca am mai plans putin ...am iesit m-am asezat pe banca si am inceput sa citesc.M-am pierdut printre randuri si am uitat sa mai plang...Acum ma simt bine , sunt relaxata ,descarcata ,ma simt chiar pregatita sa ma pun in pat sa dorm...Am savurat pe drum o inghetata buna,am zambit si am incercat sa vad in fiecare lucru ce-mi iesea in cale ceva bun.
Ceasul mintii bate din ce in ce mai repede si vad cum se apropie momentul in care plec si intradevar nu voi mai dormi in patul meu, nu voi mai manca dimineata in bucataria mea....nu o voi mai vedea pe mama seara cum coase,pe tata cum nu face nimic, nu voi mai fi agiata inainte sa ies pe usa cu gandul ca voi vedea azi pe strada persoana pe care refuz sa o mai iubesc dar sunt fericita ca am iubit-o.....toate aceste lucruri monotone pe care acum vreau sa nu le mai fac....intradevar nule voi mai face...si-mi va fi dor....chiar imi va fi

Insa nu mai imi e frica.Sunt pregatita.

Zambete neasteptate

"Exista un sunet mai dulce decat zumzaitul albinelor?Nu cred. Zumzetul albinelor anunta inceputul primaverii ,iar albinele sunt vestitoarele renasterii. Probabil ca devin romantioasa cand vine vorba de albine, din cauza ca relatia mea cu ele este inca noua ,proaspata. Recent am descoperit in albine un aliat in lupta mea cu timpul .Am descoperit o carte ce ma desprinde cu totul de realitate si nu ma lasa sa revin doar in momentele foarte importante.
 AM realizat de curand ca sunt foarte puternica dar si foarte schimbatoare.Ca ma modelez in functie de cerintele caracterului persoanei cu, care intru in contact insa nu ma prefac.SUnt defapt mai mult ca de obicei eu insami.EI bine....zilele acestea am gandit foarte mult la straturi si substraturi. Ma pregatesc intens pentru plecare psihic si moral dar si informationat {mai mult sau mai putin}.
Descopar zilnic tentatii care nu ma mai tenteaza din contra ma scarbesc si ma fac sa ma simt mandra de mine ca nu aspir si n-am nevoie de asa ceva.
Deasemenea am gasit placerea in a face curatenie, in a face favoruri persoanelor care chiar nu reusesc sa faca acel lucru si am gatit foarte mult.
Sunt prinsa in cartea despre care vorbeam cea mai mare parte a zilei desi am inceput-o abia ieri mai am doar cateva capitole...si nu vreau sa otermin inca dar sunt nerabdatoare sa ajung la final.
Da...m-am gandit si zilele astea la fostul meu iubit si vreau cu disperare sa incetez in a mai face lucrurile in corelanta cu ce as fi facut daca...:-j m-am plictisit si eu.Ma simt bine acum relativ, am multe responsabilitati pe care mi le asum si imi fac timp si pentru mine.
In seara asta de exemplu am sa sar peste principiul femeii slabe , am sa-mi iau ceva de rontait si am sa urmaresc o emisiune f massmediata si tampita dar pe care vreau sa o urmaresc si ce e cel mai bine e ca nu este nimeni care sa-mi spuna sa nu ma uit la ea:)

11 septembrie....

Este amuzanta toata aceasta panza de paianjen ce tine captive sentimentele noastre.Ma straduiesc sa descifrez mecanismul iubirii insa imi simt mintea inecata in aburi de fum ars. SUnt obosita sa-mi mai doresc ,sa mai sper pana si sa cred am obosit. Inca te vreau cu fiori fierbinti de pasiune dar inca plang cu lacrimi reci de gheata atunci cand intalnesc nepasarea ochilor tai. IMi simt obrazul umezit dar buzele uscate, nici inima nu ma mai asculta....
Merg deseori pe strazi aglomerate de personaje figurativa , carora nici numele nu vreau sa-l cunosc, deja as intra in intimitatea lor care m-ar obosi si framanta degeaba. 
Te-ai pierdut in timp si m-ai uitat in urma ta .Nu mi-ai lasat nici u indiciu unde te-as putea regasi ,iar acum am imbatranit eu...sper ca tu sa fi inca tanar....
             IN zilele in care stiu suta la suta ca sunt femeie toata lumea imi cade in cap.Nu spun de faptul ca nu imi mai pot controla corpul si toate organele existente sau inventate de mine ma dor....azi in schimb ma doare groaznic creierul! Desi am incercat zilele astea sa ma relaxez facand plimbari, ascultand muzica buna , gatind ,citind sau plangand azi tot ma simt ingrozitor de obosita si de enervata pe oameni si pe sistem.
DUmineca nu-mi prieste de fel.E o zi in care ai timp sa te gandesti la tot ce nu vrei defapt sa te gandesti.
Maine e luni prima zi de scoala a elevilor....imi va fi dor sa fiu eleva si nu studenta ,probabil peste ani imi va fi dor sa fiu studenta si nu muncitoare:))
"Cand generozitatea destinului e prea mare ,apare mereu o fantana in care pot cadea toate visele"....

Tic tac...toamna timpurie

E mai mult decat toamna zilele astea si ieri dupa foarte multa vreme am inghetat de frig.
A fost o zi interesanta , am avut parte de suvoaie de sentimente si uragane de ganduri ce nu mi-au dat pace nici pe timpul noptii.
Unul dintre lucrurile ce m-au impresionat si oarecum miscat emotional a fost vizita impreuna cu bunicul meu la penitenciar .....
Faptul ca mi-au controlat si cel mai mic buzunar m-a speriat si scarbit dar in acelasi timp m-am bucurat ca securitatea isi face treaba.
Odata intrand in sala de vizite ,vazand toate acele fete mai mult sau mai putin vinovate in ochii carora dorul si durerea se citeau de la departare am incetat sa mai scot un cuvant 2 ore.Nu ca n-as fi vrut pur si simplu nu puteam ,simteam ca orice cuvant as spune ar fi prea strident sau deplasat sau orice intrebare as pune ar naste in sufletul omului inchis o gaura ce foarte greu ar mai fi putut-o inchide.
Totul era cenusiu si sumbru.Eu eram foarte cocheta cu papuci rosi intr-un contrast total cu tot ce era in jurul meu.
M-a afectat....e trist poate nu chiar atat de trist precum percep eu dar indeajuns de trist sa ma gandesc la asta inca vreo doua luni de azi inainte....M-am bucurat cand am iesit de acolo desi era foarte frig afara si imi venea sa plang si sa alerg in bratele cuiva care m-ar fi putut linisti pe mine si pe cei de acolo.
Dar bratele acelea n-au venit si nici eu n -am mers la ele....M-am linistit singura refuzand categoric sa -mi curga o lacrima sau sa ma induiosez mai tare.
Restul zilei a decurs oarecum frumos si normal....desi spre seara zbuciumul sufletului meu s -a intensificat si valul de intrebari fara raspuns iar a aparut....Am avut o noapte lunga si obositoare trebuind sa fac fata viselor care au fost foarte fataliste .
Numar zilele pana am sa plec si parca timpul vrea sa stea in loc....ma agat de fiecare secunda trecuta si sufletul meu zbiara sa se duca odata sa lase in urma fiecare straduta batuta candva de mana cu persoana pe care acum as vrea atat de mult sa o pot uri si nu pot!
AM nevoie de un oracol ce sa-mi raspunda la intrebari si un porumbel alb pentru o dorinta....
Azi va fi o zi buna:)

Presentimente(in urma cu trei saptamani)

Poate ca niciodata nu am crezut in totalitate in puterea dorintei, desi acume e singurul lucru de care ma agat.
Totul a inceput cu o dorinta , ce a nascut o alta dorinta si o alta si s-a sfarsit printr-o dorinta,iar acum din nou imi doresc acelasi lucru pe care l-am dorit atunci cand a inceput tot:EL!
Da...toate dorintele s-au implinit , cu cat imi doream mai mult cu atat se nasteau alte dorinte...
Aveam o vorba "In jocul seductiei exista o singura regula: SA NU TE INDRAGOSTESTI!
Putin cam tarziu pentru mine acum ,caci probabil ca in orice alt joc in care nu-ti doresti se intamplat.
Dar a meritat ...l-am iubit orbeste, l-am iubit infocat ,l am iubit copilareste iar acum il iubesc matur si nu-l mai am!
Orice poveste are un sfarsit ce lasa liber imaginatiei , ei bine eu sper ca ceea ce-mi imaginez sa devina cu pasi cat mai repezi realitate, caci sufletul meu ma atentioneaza mereu ca e obosit!
A fost o joaca prieteneasca,ce s-a transformat in dragoste si s-a preschimbat usor in razboi.
Ne-am iubit prea mult asta a fost problema noastra.
Imi aduc aminte primul sarut....un sarut furat si dorit cu lacrimi...a fost poate momentul in care am fost pusa pentru prima oara in ipostaza de a nu mai sti ce sa fac...Eu il iubeam si atunci ,dar cred ca in momentul acela m-am indragostit.
Ceea ce spun e ca in momentul prezent....nimic din ceea ce mi-am dorit nu a fost lasat neimplinit...insa s-a sfarsit definitiv prin aceleasi lupte crancene si sangerande pe care le-am dus inca de la inceput fara sa ne dam seama....Timpul va ingropa si aceste amintiri....

Resemnare dulce

Ieri mergand spre Cluj m-am hotarat sa-mi fac un blog,
Imi aduc aminte acum cateva luni bune cand ii ziceam fostului meu prieten ca am sa-mi fac un blog despre defectele lui ca sa stie toata lumea {bine totul era o gluma},m am hotarat insa sa scriu despre cum m-a influentat pozitiv si cum mi-a schimbat viata radical aducandu-ma intr-o alta dimensiune si schimbandu-mi total perspectiva despre lume.
Ei bine totul a inceput normal acum 8 luni plus cateva saptamani de reincercari plus zilele de esec:)).
A decurs normal relatia, ne-am indragostit , ne- am atasat ,ne-am despartit , ne-am impacat iar.In final ne-am despartit ''normal" cu tipete , reprosuri, acuzatii tot tacamul.
Am ajuns in stadiul de obsesie pe care acum il elimin categoric.
M-am lasat manipulata , sclavita? exista cuvantul asta? ingenuncheata la propriu, controlata la maxim cam toate lucrurile sinonime:)) De ce? Pentru ca il iubeam nebuneste ,orbeste si obsesiv.Dar acum iau tot binele din multul rau ce s-a acumulat.
Nu sunt perfecta, iar unii oameni au nevoie de perfectiune.De ce nu isi cauta un pinguin atunci?
Trecutul s-a lasat sa intervina in prezent.Ce mai conteaza? IMi ascum greselile.TOATE!
 O prietena de a mea mi-a spus mai ieri ca fara trecut nu ajungeam in stadiul de maturizare in care ma aflu acum.Am vazut, am invatat, am incercat , am regretat insa le-am luat toate ca atare. NU poti schimba trecutul.iar viitorul e incert.
Consider totusi ca din tot acest amalgam de indoieli , greseli si toate cele am invatat multe, iar peste 3 saptamani cand plec din orasul natal voi fi capabila sa infrunt realitatea , sa iau totul de la 0 ,si sa ma inconjor de oameni capabili sa accepte totul asa cum e.http://www.youtube.com/watch?v=Ji0xDg6EVvI

2, 10, 2, 10. proba. proba.