I was made to taste your kiss...

Inimaginabil...fantastic...efemer poate....ce e?ce e acest sentiment cald si cunoscut mie ce ma cuprinde de fiecare data cand ii zaresc ochii....ce ma face sa l iubesc atat?ce ma face sa simt ca pielea lui e mai moale ca si catifeaua si mai fina ca pielea de bebelus....de ce fiecare celula a lui o vreau in mine....ce inseamna toata aceasta poveste ce o retraiesc gustand o din plin si dorind o tot mai mult.Mi-era frica sa revin la stadiul acesta...si sunt din nou aici...si ma tem ca il voi pierde din nou pentru ca atarnam de un fir care nu vrea sa se rupa dar e atat de sensibil...si de ce?pentru ca iubirea si sentimentul meu e atat de mare incat ar putea trece prin ziduri si prin oameni doar sa l stie pe el aici....doar sa -l pot privi in liniste si in dragoste eterna.....mi-e greu sa mai descriu....

Cantec....

E adanc....adanca...sursa ,galagioasa, rece, si , intunecata,....aproape....a mea....ma lupt cu aceasta incapere imaginara in care mi-e sortit sa ma sufoc....cel putin deocamdata.Nu ma voi da batuta ar fi pprea usor...insa sunt obosita si atat de supta de putere si dorinta de a merge mai departe ...de a pasi spre urmatoarea ora ...urmatoarea zi.
Aud solouri de chitara acoustica ce-mi deseneaza un zambet pe gura mea nesarutata...pe gura mea obosita....pe gura mea mica si trista....
"SI ma faci sa plang sa rad ca si cand la tine-n gand as fi eu....." Mi-e dor de tine din nou.Normal ca mi-e esti inpermanenta cu mine, sunt in permanenta bataia ta de joc, jucaria ta, legoul tau.....te joci cu mine ma invarti si ma dezlegi cum doresti tu...pentru ca te las....pentru ca imi esti la fel de drag precum lumina diminetii ,precum mirosul de Craciun din camera mea,precum caldura paatului meu....precum ochii blanzi ai mamei mele....
Esti in fiecare celula a mea....esti in venele mele injectate, esti in fisurile mele, in durerea mea,esti in muschii mei,esti in tot ce sunt eu si in tot ce nu sunt si nu pot sa inteleg de ce esti atat de important pt mine cand pentru lumea asta esti atat de neinsemnat si atat de mic si fara scop.....Te privesc in amintire...
In seara asta am realizat ca portretul tau nu e tot una cu tine....Am uitat sa pronunt ''te iubesc" nici macar nu stiu daca pot...parca mi-e greata de aceasta expresie goala si fortata ....nu e vorba ca nu mai simt...pur si simplu e putin spus te iubesc si nu mai inteleg insemnatatea cuvintelor.....
Ti-e dor de mine...stiu simt in fiecare suflat de vant si frunza de pe jos...si in fiecare fulg ce va cadea in curand peste noi...
Adio....ma culc fara tine,voi adormi fara tine,te rog lasa ma sa dorm.sunt cateva zile de cand te strang in brate vis fericit ....dar nu esti tu,

Canta-mi povestea...

II privisem intratat chipul in amintire ,incat a inceput sa i se stearga. Voiam sa-i patrund fiecare trasatura.M-am tulburat. Acum nu-i mai stiu precis chipul.Si mi-era drag....mi-e drag. 
Si totusi ma daruiam cu o usurinta izolata si remuscatoare altui barbat care poate nu va citi povestea de pe trupul meu in masura in care sa poata saruta durerea....E o tacere normala intre noi doi si desi stim ca nu ne vom cunoaste niciodata defectele si nici calitatile ne sarutam grav si apasat buzele ...patrundem in mintile blocate si vrem sa ramanem suspendati in timp insa de ce am face-o?cand calea noastra e mult mai usoare iar afland adevarul unul despre celalalt va complica toata aceasta aventura carnala si poate spirituala insa o vom nega.....O negam pentru ca suntem amandoi constienti de statusul nostru.
Este atractie...de ce n-ar fi?insa ramane atat.Cautam calea usoara in tot procesul de avansare in viata....Daca am pune in balansa timpul acordat noua si timpul acordat celorlalti am fi socati...suntem inferiori propriei persoane,,,ne neglijam .Uitam de asteptarile sufletesi, de dorintele dincolo de cele trupesti....uitam de noi...pentru ca suntem comozi si dornici sa supravietuim.
Acum cateva ore imi spunea acest el ca un copil rezolva intotdeauna golul ....Da ....dar pentru a face acest pas e nevoie sa fi macar pe jumatate plin...iar cand timpul tau e acordat celorlalti si nu tie...golul acela nu se va umple niciodata.
Daca exista cu adevarat dragoste...?o fi existand ...si vai cat e de frumoasa...si plina de dealuri si munti ce trebuie escaladati....si e obositoare si dureroasa ....vulcanica si enervanta....insa cat e de placuta....fugim de ea pentru ca de obicei complexitatea ne sperie....pentru ca pare complicata...iar noi suntem comozi....de ce suntem atat de comozi?

Degeaba

Ma regasesc din nou pe strazi tavate cu amintiri ,batute de pasi candva indragostiti....Nu e neaparat tristete insa e o melancolie patrunzatoare si atat de amaruie incat ochii imi lacramiaza....
E greu sa te desparti iar si iar de ce iubesti atat....sa regasesti iar si iar pustiul si golul sufletului....e greu sa privesti imaginea perfectului si sa nu o mai poti atinge....
A trecut ceva vreme de cand nu am scris pe blog ...Totul se petrece haotic , incalcit si fara sa imi dau seama.Mi-era un dor nebun sa revin acasa dupa 14 zile de lipsa si tanjeala dupa caldura casei parintesti ,iar cand am ajuns totul parea desprins din rai ...totul era mai frumos. MI-a fost dat sa am parte de o vreme splendida de toamna....insa parca mi-a accentuat starea melancolica....
Recunosc ca inca te mai iubesc cu fiori si dor ....insa recunosc ca mi-as dori sa nu o mai fac....E f obositor sa faci fata atator impacte si atator oameni....si e si mai greu sa trebuiasca sa faci fata trecutului tau intr-un prezent care nu are rabdare pentru el....insa sunt clipe de sinceritate...poate singurele cinci minute din zi in care traiesc sincer si simt cu adevarat....insa ma repet as vrea sa nu le mai traiesc....
De ce pare atat de usor cand e atat de greu defapt?
Clujul mi-a mai intrat in decor...ma integrez mai usor in tablou cotidian si parca si oboseala face parte din rutina....In schimb sunt zile in care e chiar frumos si amuzant si nu cred ca as vrea sa fiu in alta parte....dar in acelasi timp sunt zile in care ma lovesc de oameni rai ,ce se ascund in permanenta dupa niste masti de mielusei sau prea dure nelasand loc in viata lor pentru nimeni altcineva...te seaca de orice putere si imaginatie...si ramai iar singur.
De aceea trebuie sa ai mare grija cu cine te imprietenesti....acolo totul se petrece cu cinci minute mai repede si totul se termina cu 10 minute mai repede.O goana continua care odata ce-ti intra in ritm e si ea plictisitoare si inceata....
Vor mai trece cinci zile pana la urmatoarea mea intoarcere...dupa care din nou 14 in care nu voi putea pasi pe trotuarele unde primeam deseori sarutul dulce....dar ....acum oricum e in regula.