II privisem intratat chipul in amintire ,incat a inceput sa i se stearga. Voiam sa-i patrund fiecare trasatura.M-am tulburat. Acum nu-i mai stiu precis chipul.Si mi-era drag....mi-e drag. Si totusi ma daruiam cu o usurinta izolata si remuscatoare altui barbat care poate nu va citi povestea de pe trupul meu in masura in care sa poata saruta durerea....E o tacere normala intre noi doi si desi stim ca nu ne vom cunoaste niciodata defectele si nici calitatile ne sarutam grav si apasat buzele ...patrundem in mintile blocate si vrem sa ramanem suspendati in timp insa de ce am face-o?cand calea noastra e mult mai usoare iar afland adevarul unul despre celalalt va complica toata aceasta aventura carnala si poate spirituala insa o vom nega.....O negam pentru ca suntem amandoi constienti de statusul nostru.
Este atractie...de ce n-ar fi?insa ramane atat.Cautam calea usoara in tot procesul de avansare in viata....Daca am pune in balansa timpul acordat noua si timpul acordat celorlalti am fi socati...suntem inferiori propriei persoane,,,ne neglijam .Uitam de asteptarile sufletesi, de dorintele dincolo de cele trupesti....uitam de noi...pentru ca suntem comozi si dornici sa supravietuim.
Acum cateva ore imi spunea acest el ca un copil rezolva intotdeauna golul ....Da ....dar pentru a face acest pas e nevoie sa fi macar pe jumatate plin...iar cand timpul tau e acordat celorlalti si nu tie...golul acela nu se va umple niciodata.
Daca exista cu adevarat dragoste...?o fi existand ...si vai cat e de frumoasa...si plina de dealuri si munti ce trebuie escaladati....si e obositoare si dureroasa ....vulcanica si enervanta....insa cat e de placuta....fugim de ea pentru ca de obicei complexitatea ne sperie....pentru ca pare complicata...iar noi suntem comozi....de ce suntem atat de comozi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu