I was made to taste your kiss...

Inimaginabil...fantastic...efemer poate....ce e?ce e acest sentiment cald si cunoscut mie ce ma cuprinde de fiecare data cand ii zaresc ochii....ce ma face sa l iubesc atat?ce ma face sa simt ca pielea lui e mai moale ca si catifeaua si mai fina ca pielea de bebelus....de ce fiecare celula a lui o vreau in mine....ce inseamna toata aceasta poveste ce o retraiesc gustand o din plin si dorind o tot mai mult.Mi-era frica sa revin la stadiul acesta...si sunt din nou aici...si ma tem ca il voi pierde din nou pentru ca atarnam de un fir care nu vrea sa se rupa dar e atat de sensibil...si de ce?pentru ca iubirea si sentimentul meu e atat de mare incat ar putea trece prin ziduri si prin oameni doar sa l stie pe el aici....doar sa -l pot privi in liniste si in dragoste eterna.....mi-e greu sa mai descriu....

Cantec....

E adanc....adanca...sursa ,galagioasa, rece, si , intunecata,....aproape....a mea....ma lupt cu aceasta incapere imaginara in care mi-e sortit sa ma sufoc....cel putin deocamdata.Nu ma voi da batuta ar fi pprea usor...insa sunt obosita si atat de supta de putere si dorinta de a merge mai departe ...de a pasi spre urmatoarea ora ...urmatoarea zi.
Aud solouri de chitara acoustica ce-mi deseneaza un zambet pe gura mea nesarutata...pe gura mea obosita....pe gura mea mica si trista....
"SI ma faci sa plang sa rad ca si cand la tine-n gand as fi eu....." Mi-e dor de tine din nou.Normal ca mi-e esti inpermanenta cu mine, sunt in permanenta bataia ta de joc, jucaria ta, legoul tau.....te joci cu mine ma invarti si ma dezlegi cum doresti tu...pentru ca te las....pentru ca imi esti la fel de drag precum lumina diminetii ,precum mirosul de Craciun din camera mea,precum caldura paatului meu....precum ochii blanzi ai mamei mele....
Esti in fiecare celula a mea....esti in venele mele injectate, esti in fisurile mele, in durerea mea,esti in muschii mei,esti in tot ce sunt eu si in tot ce nu sunt si nu pot sa inteleg de ce esti atat de important pt mine cand pentru lumea asta esti atat de neinsemnat si atat de mic si fara scop.....Te privesc in amintire...
In seara asta am realizat ca portretul tau nu e tot una cu tine....Am uitat sa pronunt ''te iubesc" nici macar nu stiu daca pot...parca mi-e greata de aceasta expresie goala si fortata ....nu e vorba ca nu mai simt...pur si simplu e putin spus te iubesc si nu mai inteleg insemnatatea cuvintelor.....
Ti-e dor de mine...stiu simt in fiecare suflat de vant si frunza de pe jos...si in fiecare fulg ce va cadea in curand peste noi...
Adio....ma culc fara tine,voi adormi fara tine,te rog lasa ma sa dorm.sunt cateva zile de cand te strang in brate vis fericit ....dar nu esti tu,

Canta-mi povestea...

II privisem intratat chipul in amintire ,incat a inceput sa i se stearga. Voiam sa-i patrund fiecare trasatura.M-am tulburat. Acum nu-i mai stiu precis chipul.Si mi-era drag....mi-e drag. 
Si totusi ma daruiam cu o usurinta izolata si remuscatoare altui barbat care poate nu va citi povestea de pe trupul meu in masura in care sa poata saruta durerea....E o tacere normala intre noi doi si desi stim ca nu ne vom cunoaste niciodata defectele si nici calitatile ne sarutam grav si apasat buzele ...patrundem in mintile blocate si vrem sa ramanem suspendati in timp insa de ce am face-o?cand calea noastra e mult mai usoare iar afland adevarul unul despre celalalt va complica toata aceasta aventura carnala si poate spirituala insa o vom nega.....O negam pentru ca suntem amandoi constienti de statusul nostru.
Este atractie...de ce n-ar fi?insa ramane atat.Cautam calea usoara in tot procesul de avansare in viata....Daca am pune in balansa timpul acordat noua si timpul acordat celorlalti am fi socati...suntem inferiori propriei persoane,,,ne neglijam .Uitam de asteptarile sufletesi, de dorintele dincolo de cele trupesti....uitam de noi...pentru ca suntem comozi si dornici sa supravietuim.
Acum cateva ore imi spunea acest el ca un copil rezolva intotdeauna golul ....Da ....dar pentru a face acest pas e nevoie sa fi macar pe jumatate plin...iar cand timpul tau e acordat celorlalti si nu tie...golul acela nu se va umple niciodata.
Daca exista cu adevarat dragoste...?o fi existand ...si vai cat e de frumoasa...si plina de dealuri si munti ce trebuie escaladati....si e obositoare si dureroasa ....vulcanica si enervanta....insa cat e de placuta....fugim de ea pentru ca de obicei complexitatea ne sperie....pentru ca pare complicata...iar noi suntem comozi....de ce suntem atat de comozi?

Degeaba

Ma regasesc din nou pe strazi tavate cu amintiri ,batute de pasi candva indragostiti....Nu e neaparat tristete insa e o melancolie patrunzatoare si atat de amaruie incat ochii imi lacramiaza....
E greu sa te desparti iar si iar de ce iubesti atat....sa regasesti iar si iar pustiul si golul sufletului....e greu sa privesti imaginea perfectului si sa nu o mai poti atinge....
A trecut ceva vreme de cand nu am scris pe blog ...Totul se petrece haotic , incalcit si fara sa imi dau seama.Mi-era un dor nebun sa revin acasa dupa 14 zile de lipsa si tanjeala dupa caldura casei parintesti ,iar cand am ajuns totul parea desprins din rai ...totul era mai frumos. MI-a fost dat sa am parte de o vreme splendida de toamna....insa parca mi-a accentuat starea melancolica....
Recunosc ca inca te mai iubesc cu fiori si dor ....insa recunosc ca mi-as dori sa nu o mai fac....E f obositor sa faci fata atator impacte si atator oameni....si e si mai greu sa trebuiasca sa faci fata trecutului tau intr-un prezent care nu are rabdare pentru el....insa sunt clipe de sinceritate...poate singurele cinci minute din zi in care traiesc sincer si simt cu adevarat....insa ma repet as vrea sa nu le mai traiesc....
De ce pare atat de usor cand e atat de greu defapt?
Clujul mi-a mai intrat in decor...ma integrez mai usor in tablou cotidian si parca si oboseala face parte din rutina....In schimb sunt zile in care e chiar frumos si amuzant si nu cred ca as vrea sa fiu in alta parte....dar in acelasi timp sunt zile in care ma lovesc de oameni rai ,ce se ascund in permanenta dupa niste masti de mielusei sau prea dure nelasand loc in viata lor pentru nimeni altcineva...te seaca de orice putere si imaginatie...si ramai iar singur.
De aceea trebuie sa ai mare grija cu cine te imprietenesti....acolo totul se petrece cu cinci minute mai repede si totul se termina cu 10 minute mai repede.O goana continua care odata ce-ti intra in ritm e si ea plictisitoare si inceata....
Vor mai trece cinci zile pana la urmatoarea mea intoarcere...dupa care din nou 14 in care nu voi putea pasi pe trotuarele unde primeam deseori sarutul dulce....dar ....acum oricum e in regula.

STAGNARE SENTIMENTALA

E mai mult decat dor si regret ceea ce strabate mintea mea atunci cand pasesc pe o strada necunoscuta, ma trezesc intr-un pat care inca nu s-a obisnuit cu trupul meu,mananc la o masa care nu-mi cunoaste mofturile sau poftele,surprind zambete straine si traiesc intr-un oras care parca refuza prezenta mea....sau eu refuz prezenta orasului in viata mea?e neobisnuit de ciudat si dureros aceasta incompetenta de acomodore la atata nou si atata ''diferit".AM substantivizat adjectivul diferit deoarece predomina vocabularul meu mai des decat orice alt cuvant...
Pe langa ca ma confrunt cu atatea schimbari ,organismul meu pare sa cedeze...am dat intr-o alergie de doua saptamani de care nu scap orice as face.Si daca mananc un mar organismul meu reactioneaza negativ....ma oboseste atat fizic cat si psihic.Sa fie o reactie la schimbare sau pur si simplu acuma s-a trezit el sa nu mai functioneze....
Imi miroase des a tamaie ceea ce ma face sa cred ca mi-e dat sa mor curand.....dar culmea ca nu sunt speriata de asta ...in schimb mama e panicata deabinelea....
De parca n-ar fi de ajuns toate aceste puncte negre din ultimile 2 saptamni.....de saptamana trecuta noapte de noapte il visez pe baiatul pe care l-am iubit nebuneste si pe care tind sa cred defapt sunt sigura ca il iubesc la fel uneori chiar mai mult:))) dar ghici ce?P**A caci totul ramane o fantezie si un dor naprasnic orbitor si al naibii de cancerigen.
AM venit si acest weekend acasa caci nu suport gandul de a ramane in weekend in CLuj mai ales dupa cata oboseala acumulez peste saptamana...si drept sa spun nu rezist de dorul mamei mele.Toata vara tanjam sa ies din casa acum vreau sa stau doar si doar cu ea.Azi am facut cumparaturi , am baut cappucino impreuna, si am programat sa ne uitam la televizor sa mancam popcorn si sa bem suc din doza:))):X e perfect ...
Ne-am indopat la propriu azi cu prajituri cu ciocolata aduse din Cluj insa normal ca nu m-am putut bucura de savoarea lor in totalitate caci am facut alergie,,,,trebuie sa merg neaparat la medic dar n-am timp .....tot orarul meu e al dracu' de incarcat si deja imi vine sa tip....
......mi-e dor sa-l pot iubi pe dragul meu,sa ma simt iubita ,sa am in bratele cui sa alerg si cine sa ma sprijine si sa-mi ofere echilibru....
Baietii din CLuj  nu-mi inspira nimic decat mediocritate si limitare....din ce am analizat eu...toata lumea pare pastilata si ce e mai grav e ca nimeni nu pare sa reziste fara stimulente halucinogene sau stiu eu ce magarii....MANCATI DOMLE O CIOCOLATA!
ei.....poate sunt eu prea pretentioasa insa orice baiat zaresc si care pare sa doreasca sa se apropie de mine il indepartez si refuz automat deoarece il compar si ca stil si ca tonalitate si ca totul cu dragul meu pierdut....:-Jfucking feelings...

.....

Miss my life....

doua saptamani in Cluj sunt ca doi ani de zile blocata intr-o viata care parca nu e a mea....I'm in the wrong room,in the wrong place,somewere in someone elses shoese....
Nici nu stiu cum sa descriu golul din sufletul meu si panica din mintea mea...sunt mereu intr-o alergare kilometrica contra timp care nu-mi da ragaz sa respir sau sa imi aduc aminte de lucrurile pe care obisnuiam candva sa le iubesc si ingrijesc atat....
Mi-am neglijat trupul incat a inceput sa-mi dea semnale de alarma pe care acum abia de le mai pot opri...Mi-e dor,mi-e dor si iar mi-e dor.Ma inec in dor si regrete....
Fiecare minut si secunda petrecuta acasa este ca o viata intreaga in rai.....ce bine e acasa....
Regret fiecare moment in care am spus''ABia astept sa plec...""acum spun in fiecare dimineata ""abia astept sa ma intorc in bratele mamei mele dragi..."care de altfel e singura pentru care lupt si raman aici ,altfel as renunta chiar acum fara doar si poate.
AM realizat de asemenea ca nu sunt o petrecareata de fel...pentru mine ora 22 este ora la care obisnuiam sa iau somn fara nici o problema...acum depind de alte persoane care par mult mai puternice ca mine si le apreciez pentru asta si as dori din suflet sa pot fi ca ele.
Trebuie sa ma confund cu sentimente de detasare,relaxare si nepasare ...insa nu reusesc nici cum.
E abia luni...abia a doua saptamana si ochii mei sunt atat de sarati iar obrajii mei mereu uzi si patati de lacrimi....SUnt lucruri frumoase...dar eu inca nu le -am descoperit...si parca nici nu am timp sa o fac...
CINEVA SA MA SALVEZE!

Fericire...

Fericire e cand puiul de om vrea in brate si moare de somn...

AM avut un weekand foarte plin si solicitant.AM facult voluntariat la asociatia ,,SALVATI ANIMALELE" si pentru cateva ore am trait si respirat pentru iubitele fiinte ....Adevarul e ca este ingrozitor de trist insa mi-am adunat toate fortele pentru a atrage doar energii pozitive pentru sarmanele animale...Foarte multa lume priveste si putin oameni vad cu adevarat ce e in jurul lor.E prea multa indiferenta si relaxare ,si exagerat de multa agitatie pentru nimicuri.
Am varsat cateva lacrimi azi ...nu-mi pare rau.M-am descarcat.M am simtit de mult incarcata cu energii mai putin bune care ma deranjau si azi le-am scos afara.AM plans si pe drum spre biblioteca dar nu mi se vedeau lacrimile pe sub ochilarii de soare.AM intrat in biblioteca am mai plans putin ...am iesit m-am asezat pe banca si am inceput sa citesc.M-am pierdut printre randuri si am uitat sa mai plang...Acum ma simt bine , sunt relaxata ,descarcata ,ma simt chiar pregatita sa ma pun in pat sa dorm...Am savurat pe drum o inghetata buna,am zambit si am incercat sa vad in fiecare lucru ce-mi iesea in cale ceva bun.
Ceasul mintii bate din ce in ce mai repede si vad cum se apropie momentul in care plec si intradevar nu voi mai dormi in patul meu, nu voi mai manca dimineata in bucataria mea....nu o voi mai vedea pe mama seara cum coase,pe tata cum nu face nimic, nu voi mai fi agiata inainte sa ies pe usa cu gandul ca voi vedea azi pe strada persoana pe care refuz sa o mai iubesc dar sunt fericita ca am iubit-o.....toate aceste lucruri monotone pe care acum vreau sa nu le mai fac....intradevar nule voi mai face...si-mi va fi dor....chiar imi va fi

Insa nu mai imi e frica.Sunt pregatita.

Zambete neasteptate

"Exista un sunet mai dulce decat zumzaitul albinelor?Nu cred. Zumzetul albinelor anunta inceputul primaverii ,iar albinele sunt vestitoarele renasterii. Probabil ca devin romantioasa cand vine vorba de albine, din cauza ca relatia mea cu ele este inca noua ,proaspata. Recent am descoperit in albine un aliat in lupta mea cu timpul .Am descoperit o carte ce ma desprinde cu totul de realitate si nu ma lasa sa revin doar in momentele foarte importante.
 AM realizat de curand ca sunt foarte puternica dar si foarte schimbatoare.Ca ma modelez in functie de cerintele caracterului persoanei cu, care intru in contact insa nu ma prefac.SUnt defapt mai mult ca de obicei eu insami.EI bine....zilele acestea am gandit foarte mult la straturi si substraturi. Ma pregatesc intens pentru plecare psihic si moral dar si informationat {mai mult sau mai putin}.
Descopar zilnic tentatii care nu ma mai tenteaza din contra ma scarbesc si ma fac sa ma simt mandra de mine ca nu aspir si n-am nevoie de asa ceva.
Deasemenea am gasit placerea in a face curatenie, in a face favoruri persoanelor care chiar nu reusesc sa faca acel lucru si am gatit foarte mult.
Sunt prinsa in cartea despre care vorbeam cea mai mare parte a zilei desi am inceput-o abia ieri mai am doar cateva capitole...si nu vreau sa otermin inca dar sunt nerabdatoare sa ajung la final.
Da...m-am gandit si zilele astea la fostul meu iubit si vreau cu disperare sa incetez in a mai face lucrurile in corelanta cu ce as fi facut daca...:-j m-am plictisit si eu.Ma simt bine acum relativ, am multe responsabilitati pe care mi le asum si imi fac timp si pentru mine.
In seara asta de exemplu am sa sar peste principiul femeii slabe , am sa-mi iau ceva de rontait si am sa urmaresc o emisiune f massmediata si tampita dar pe care vreau sa o urmaresc si ce e cel mai bine e ca nu este nimeni care sa-mi spuna sa nu ma uit la ea:)

11 septembrie....

Este amuzanta toata aceasta panza de paianjen ce tine captive sentimentele noastre.Ma straduiesc sa descifrez mecanismul iubirii insa imi simt mintea inecata in aburi de fum ars. SUnt obosita sa-mi mai doresc ,sa mai sper pana si sa cred am obosit. Inca te vreau cu fiori fierbinti de pasiune dar inca plang cu lacrimi reci de gheata atunci cand intalnesc nepasarea ochilor tai. IMi simt obrazul umezit dar buzele uscate, nici inima nu ma mai asculta....
Merg deseori pe strazi aglomerate de personaje figurativa , carora nici numele nu vreau sa-l cunosc, deja as intra in intimitatea lor care m-ar obosi si framanta degeaba. 
Te-ai pierdut in timp si m-ai uitat in urma ta .Nu mi-ai lasat nici u indiciu unde te-as putea regasi ,iar acum am imbatranit eu...sper ca tu sa fi inca tanar....
             IN zilele in care stiu suta la suta ca sunt femeie toata lumea imi cade in cap.Nu spun de faptul ca nu imi mai pot controla corpul si toate organele existente sau inventate de mine ma dor....azi in schimb ma doare groaznic creierul! Desi am incercat zilele astea sa ma relaxez facand plimbari, ascultand muzica buna , gatind ,citind sau plangand azi tot ma simt ingrozitor de obosita si de enervata pe oameni si pe sistem.
DUmineca nu-mi prieste de fel.E o zi in care ai timp sa te gandesti la tot ce nu vrei defapt sa te gandesti.
Maine e luni prima zi de scoala a elevilor....imi va fi dor sa fiu eleva si nu studenta ,probabil peste ani imi va fi dor sa fiu studenta si nu muncitoare:))
"Cand generozitatea destinului e prea mare ,apare mereu o fantana in care pot cadea toate visele"....

Tic tac...toamna timpurie

E mai mult decat toamna zilele astea si ieri dupa foarte multa vreme am inghetat de frig.
A fost o zi interesanta , am avut parte de suvoaie de sentimente si uragane de ganduri ce nu mi-au dat pace nici pe timpul noptii.
Unul dintre lucrurile ce m-au impresionat si oarecum miscat emotional a fost vizita impreuna cu bunicul meu la penitenciar .....
Faptul ca mi-au controlat si cel mai mic buzunar m-a speriat si scarbit dar in acelasi timp m-am bucurat ca securitatea isi face treaba.
Odata intrand in sala de vizite ,vazand toate acele fete mai mult sau mai putin vinovate in ochii carora dorul si durerea se citeau de la departare am incetat sa mai scot un cuvant 2 ore.Nu ca n-as fi vrut pur si simplu nu puteam ,simteam ca orice cuvant as spune ar fi prea strident sau deplasat sau orice intrebare as pune ar naste in sufletul omului inchis o gaura ce foarte greu ar mai fi putut-o inchide.
Totul era cenusiu si sumbru.Eu eram foarte cocheta cu papuci rosi intr-un contrast total cu tot ce era in jurul meu.
M-a afectat....e trist poate nu chiar atat de trist precum percep eu dar indeajuns de trist sa ma gandesc la asta inca vreo doua luni de azi inainte....M-am bucurat cand am iesit de acolo desi era foarte frig afara si imi venea sa plang si sa alerg in bratele cuiva care m-ar fi putut linisti pe mine si pe cei de acolo.
Dar bratele acelea n-au venit si nici eu n -am mers la ele....M-am linistit singura refuzand categoric sa -mi curga o lacrima sau sa ma induiosez mai tare.
Restul zilei a decurs oarecum frumos si normal....desi spre seara zbuciumul sufletului meu s -a intensificat si valul de intrebari fara raspuns iar a aparut....Am avut o noapte lunga si obositoare trebuind sa fac fata viselor care au fost foarte fataliste .
Numar zilele pana am sa plec si parca timpul vrea sa stea in loc....ma agat de fiecare secunda trecuta si sufletul meu zbiara sa se duca odata sa lase in urma fiecare straduta batuta candva de mana cu persoana pe care acum as vrea atat de mult sa o pot uri si nu pot!
AM nevoie de un oracol ce sa-mi raspunda la intrebari si un porumbel alb pentru o dorinta....
Azi va fi o zi buna:)

Presentimente(in urma cu trei saptamani)

Poate ca niciodata nu am crezut in totalitate in puterea dorintei, desi acume e singurul lucru de care ma agat.
Totul a inceput cu o dorinta , ce a nascut o alta dorinta si o alta si s-a sfarsit printr-o dorinta,iar acum din nou imi doresc acelasi lucru pe care l-am dorit atunci cand a inceput tot:EL!
Da...toate dorintele s-au implinit , cu cat imi doream mai mult cu atat se nasteau alte dorinte...
Aveam o vorba "In jocul seductiei exista o singura regula: SA NU TE INDRAGOSTESTI!
Putin cam tarziu pentru mine acum ,caci probabil ca in orice alt joc in care nu-ti doresti se intamplat.
Dar a meritat ...l-am iubit orbeste, l-am iubit infocat ,l am iubit copilareste iar acum il iubesc matur si nu-l mai am!
Orice poveste are un sfarsit ce lasa liber imaginatiei , ei bine eu sper ca ceea ce-mi imaginez sa devina cu pasi cat mai repezi realitate, caci sufletul meu ma atentioneaza mereu ca e obosit!
A fost o joaca prieteneasca,ce s-a transformat in dragoste si s-a preschimbat usor in razboi.
Ne-am iubit prea mult asta a fost problema noastra.
Imi aduc aminte primul sarut....un sarut furat si dorit cu lacrimi...a fost poate momentul in care am fost pusa pentru prima oara in ipostaza de a nu mai sti ce sa fac...Eu il iubeam si atunci ,dar cred ca in momentul acela m-am indragostit.
Ceea ce spun e ca in momentul prezent....nimic din ceea ce mi-am dorit nu a fost lasat neimplinit...insa s-a sfarsit definitiv prin aceleasi lupte crancene si sangerande pe care le-am dus inca de la inceput fara sa ne dam seama....Timpul va ingropa si aceste amintiri....

Resemnare dulce

Ieri mergand spre Cluj m-am hotarat sa-mi fac un blog,
Imi aduc aminte acum cateva luni bune cand ii ziceam fostului meu prieten ca am sa-mi fac un blog despre defectele lui ca sa stie toata lumea {bine totul era o gluma},m am hotarat insa sa scriu despre cum m-a influentat pozitiv si cum mi-a schimbat viata radical aducandu-ma intr-o alta dimensiune si schimbandu-mi total perspectiva despre lume.
Ei bine totul a inceput normal acum 8 luni plus cateva saptamani de reincercari plus zilele de esec:)).
A decurs normal relatia, ne-am indragostit , ne- am atasat ,ne-am despartit , ne-am impacat iar.In final ne-am despartit ''normal" cu tipete , reprosuri, acuzatii tot tacamul.
Am ajuns in stadiul de obsesie pe care acum il elimin categoric.
M-am lasat manipulata , sclavita? exista cuvantul asta? ingenuncheata la propriu, controlata la maxim cam toate lucrurile sinonime:)) De ce? Pentru ca il iubeam nebuneste ,orbeste si obsesiv.Dar acum iau tot binele din multul rau ce s-a acumulat.
Nu sunt perfecta, iar unii oameni au nevoie de perfectiune.De ce nu isi cauta un pinguin atunci?
Trecutul s-a lasat sa intervina in prezent.Ce mai conteaza? IMi ascum greselile.TOATE!
 O prietena de a mea mi-a spus mai ieri ca fara trecut nu ajungeam in stadiul de maturizare in care ma aflu acum.Am vazut, am invatat, am incercat , am regretat insa le-am luat toate ca atare. NU poti schimba trecutul.iar viitorul e incert.
Consider totusi ca din tot acest amalgam de indoieli , greseli si toate cele am invatat multe, iar peste 3 saptamani cand plec din orasul natal voi fi capabila sa infrunt realitatea , sa iau totul de la 0 ,si sa ma inconjor de oameni capabili sa accepte totul asa cum e.http://www.youtube.com/watch?v=Ji0xDg6EVvI

2, 10, 2, 10. proba. proba.