Dear Love....,

In linistea muta te privesc dintr-un colt de viata....Imi amintesc clar numele tau si culoarea ochilor tai ,chiar si firele de par iti stiu unde sunt....Asa cum stai acolo strain de mine si ceea ce am devenit ,o panica launtrica ma cuprinde dar n am putere sa-i dau timp sa ma tortureze....As vrea sa ma certi si sa ma lovesti cu cuvinte usturatoare dar nu mai am dreptul moral de ati vorbi...Umbra tae la fel de rece insa statuia corpului tau inca emana caldura....Ma bucur ca ma lasi sa te privesc si sa te imaginez inca al meu ...nu te apropia nu vreau sa mi vezi sufletul ars si trupul patat de dezgust...ramai acolo unde eu te pot inca privi in liniste...Daca ne-am iubit vreodata..va sti doar cerul , tot ce a ramas e o adiere slaba de amintire care-mi soarbe energia si nu-mi da voie sa dorm....Nu am timp saplang dupa tine dar de fiecare data cand mor plang...dupa ce am fost noi candva.Ramai cu bine in viata asta din care eu nu mai vreau sa fac parte, te las prada unei societati pe care eu nu mai vreau sa o descopar...vreau sa cad in necunoscutul linistei si sa astept in eternitatea iubirea pe care am visat mereu sa o gust si sa ma guste...Te-am iubit strainule...te privesc inca cu iubire....

In taina...

De cand am venit la Cluj singura activitate pe care o am e sa ma trezesc plangand , sa am cosmaruri si sa plang in timpul somnului....iar peste zi sa am palpitatii de la atata plans...Adevarul e ca iarna nu ma ajuta de loc din contra,....Mi-e dor de mami si vreau sa ma ghemuiesc in bratele ei...Mereu cand simt asa ca nu-mi gasesc locul o vad doar pe ea in fata ochilor....
Mda...si incepe sesiunea....sambata am primul examen:D iuhu!:-j. Mi am propus sa nu-mi pic nici un examen ca sa imi lungesc putin vacanta :X ...DOamne ajuta!
Da..inca iubesc....si e trist caci atunci cand doua persoane se iubesc ar trebui sa fie impreuna...insa poate nu e indeajuns ...:) Asta mi-e principalul motiv pentru toata starea asta aiurea....nu ma pot bucura de nimic...De ar fi vara parca totul ar fi mai usor insa am mai zis eu asta si nu a fost asa!....

Noi doi

Noi doi  ar fi trebuit sa imbatranim impreuna, sa demonstram viitorului cat e de lung si timpului cat e de neatent....
Noi doi ar fi trebuit sa crestem impreuna , sa crestem alti copii impreuna, sa crestem copiii copiilor nostri impreuna...
Noi doi ar fi trebui sa sfidam vorbele celor ce nu au putut accepta faptul ca iubire inca mai exista...
Noi doi ar fi trebui sa murim impreuna...
Eu voi imbatrani....eu voi creste fara tine, eu voi creste copii fara tine....voi sfida vorbele celor din jur si voi continua sa te iubesc...voi muri fara tine....
Noi doi puteam fi tot...puteam avea tot....

And there's you...

Orice poveste fie ea fericita fi ea trista are un final ,Ai zice ca finalul depinde de personaje si de actiunile lor insa am ajuns la trista concluzie ca tine doar de povestitor si de tonalitatea pe care acesta o abordeaza....Bineinteles ca vorbesc de povestile de dragoste sau chiar de intreaga viata ,vazand totul intr-o maniera metaforica....
Niste marionete a caror sfori sunt manuite de un papusar care se joaca cu ele nestiind ca acestea chiar sunt vi...
Ma doare sa spun ca nu-mi pare rau ca plec din nou din asternuturile pe care le iubesc cu patima...insa vreau sa scap de parfumul lor si de imaginea lor ...trebuie sa ma eliberez ca sa ma pot reincarna in ceea ce am fost pana acum dar am uitat....o femeie puternica...
                   De ajuns cu aberatiile ideea ca povestea mea frumoasa s-a incheiat , iar povestitorul a ales sa aiba un final mai putin convenabil pentru personajul principal , adica eu. Insa am decis ca de acum sa nu imi mai las scenariul pe mana nici unui alt povestitor si sa fiu propriul narator al oricarei alte povesti ce va urma...!

I was made to taste your kiss...

Inimaginabil...fantastic...efemer poate....ce e?ce e acest sentiment cald si cunoscut mie ce ma cuprinde de fiecare data cand ii zaresc ochii....ce ma face sa l iubesc atat?ce ma face sa simt ca pielea lui e mai moale ca si catifeaua si mai fina ca pielea de bebelus....de ce fiecare celula a lui o vreau in mine....ce inseamna toata aceasta poveste ce o retraiesc gustand o din plin si dorind o tot mai mult.Mi-era frica sa revin la stadiul acesta...si sunt din nou aici...si ma tem ca il voi pierde din nou pentru ca atarnam de un fir care nu vrea sa se rupa dar e atat de sensibil...si de ce?pentru ca iubirea si sentimentul meu e atat de mare incat ar putea trece prin ziduri si prin oameni doar sa l stie pe el aici....doar sa -l pot privi in liniste si in dragoste eterna.....mi-e greu sa mai descriu....

Cantec....

E adanc....adanca...sursa ,galagioasa, rece, si , intunecata,....aproape....a mea....ma lupt cu aceasta incapere imaginara in care mi-e sortit sa ma sufoc....cel putin deocamdata.Nu ma voi da batuta ar fi pprea usor...insa sunt obosita si atat de supta de putere si dorinta de a merge mai departe ...de a pasi spre urmatoarea ora ...urmatoarea zi.
Aud solouri de chitara acoustica ce-mi deseneaza un zambet pe gura mea nesarutata...pe gura mea obosita....pe gura mea mica si trista....
"SI ma faci sa plang sa rad ca si cand la tine-n gand as fi eu....." Mi-e dor de tine din nou.Normal ca mi-e esti inpermanenta cu mine, sunt in permanenta bataia ta de joc, jucaria ta, legoul tau.....te joci cu mine ma invarti si ma dezlegi cum doresti tu...pentru ca te las....pentru ca imi esti la fel de drag precum lumina diminetii ,precum mirosul de Craciun din camera mea,precum caldura paatului meu....precum ochii blanzi ai mamei mele....
Esti in fiecare celula a mea....esti in venele mele injectate, esti in fisurile mele, in durerea mea,esti in muschii mei,esti in tot ce sunt eu si in tot ce nu sunt si nu pot sa inteleg de ce esti atat de important pt mine cand pentru lumea asta esti atat de neinsemnat si atat de mic si fara scop.....Te privesc in amintire...
In seara asta am realizat ca portretul tau nu e tot una cu tine....Am uitat sa pronunt ''te iubesc" nici macar nu stiu daca pot...parca mi-e greata de aceasta expresie goala si fortata ....nu e vorba ca nu mai simt...pur si simplu e putin spus te iubesc si nu mai inteleg insemnatatea cuvintelor.....
Ti-e dor de mine...stiu simt in fiecare suflat de vant si frunza de pe jos...si in fiecare fulg ce va cadea in curand peste noi...
Adio....ma culc fara tine,voi adormi fara tine,te rog lasa ma sa dorm.sunt cateva zile de cand te strang in brate vis fericit ....dar nu esti tu,

Canta-mi povestea...

II privisem intratat chipul in amintire ,incat a inceput sa i se stearga. Voiam sa-i patrund fiecare trasatura.M-am tulburat. Acum nu-i mai stiu precis chipul.Si mi-era drag....mi-e drag. 
Si totusi ma daruiam cu o usurinta izolata si remuscatoare altui barbat care poate nu va citi povestea de pe trupul meu in masura in care sa poata saruta durerea....E o tacere normala intre noi doi si desi stim ca nu ne vom cunoaste niciodata defectele si nici calitatile ne sarutam grav si apasat buzele ...patrundem in mintile blocate si vrem sa ramanem suspendati in timp insa de ce am face-o?cand calea noastra e mult mai usoare iar afland adevarul unul despre celalalt va complica toata aceasta aventura carnala si poate spirituala insa o vom nega.....O negam pentru ca suntem amandoi constienti de statusul nostru.
Este atractie...de ce n-ar fi?insa ramane atat.Cautam calea usoara in tot procesul de avansare in viata....Daca am pune in balansa timpul acordat noua si timpul acordat celorlalti am fi socati...suntem inferiori propriei persoane,,,ne neglijam .Uitam de asteptarile sufletesi, de dorintele dincolo de cele trupesti....uitam de noi...pentru ca suntem comozi si dornici sa supravietuim.
Acum cateva ore imi spunea acest el ca un copil rezolva intotdeauna golul ....Da ....dar pentru a face acest pas e nevoie sa fi macar pe jumatate plin...iar cand timpul tau e acordat celorlalti si nu tie...golul acela nu se va umple niciodata.
Daca exista cu adevarat dragoste...?o fi existand ...si vai cat e de frumoasa...si plina de dealuri si munti ce trebuie escaladati....si e obositoare si dureroasa ....vulcanica si enervanta....insa cat e de placuta....fugim de ea pentru ca de obicei complexitatea ne sperie....pentru ca pare complicata...iar noi suntem comozi....de ce suntem atat de comozi?