11 septembrie....

Este amuzanta toata aceasta panza de paianjen ce tine captive sentimentele noastre.Ma straduiesc sa descifrez mecanismul iubirii insa imi simt mintea inecata in aburi de fum ars. SUnt obosita sa-mi mai doresc ,sa mai sper pana si sa cred am obosit. Inca te vreau cu fiori fierbinti de pasiune dar inca plang cu lacrimi reci de gheata atunci cand intalnesc nepasarea ochilor tai. IMi simt obrazul umezit dar buzele uscate, nici inima nu ma mai asculta....
Merg deseori pe strazi aglomerate de personaje figurativa , carora nici numele nu vreau sa-l cunosc, deja as intra in intimitatea lor care m-ar obosi si framanta degeaba. 
Te-ai pierdut in timp si m-ai uitat in urma ta .Nu mi-ai lasat nici u indiciu unde te-as putea regasi ,iar acum am imbatranit eu...sper ca tu sa fi inca tanar....
             IN zilele in care stiu suta la suta ca sunt femeie toata lumea imi cade in cap.Nu spun de faptul ca nu imi mai pot controla corpul si toate organele existente sau inventate de mine ma dor....azi in schimb ma doare groaznic creierul! Desi am incercat zilele astea sa ma relaxez facand plimbari, ascultand muzica buna , gatind ,citind sau plangand azi tot ma simt ingrozitor de obosita si de enervata pe oameni si pe sistem.
DUmineca nu-mi prieste de fel.E o zi in care ai timp sa te gandesti la tot ce nu vrei defapt sa te gandesti.
Maine e luni prima zi de scoala a elevilor....imi va fi dor sa fiu eleva si nu studenta ,probabil peste ani imi va fi dor sa fiu studenta si nu muncitoare:))
"Cand generozitatea destinului e prea mare ,apare mereu o fantana in care pot cadea toate visele"....