Daca ar fi sa am dreptul la o singura dorinta?

Daca ar fi sa am dreptul la o singura dorinta probabil mi-as pierde jumatate din viata gandindu-ma ce dorinta sa-mi pun...si m-as trezi intr-o zi ca mi-am trait viata cu bune cu rele...fara sa am nevoie ca dorinta sa mi-o implineasca cineva...
Tu ce ai face cu dorinta ta?

joi, 8 septembrie 2011

Tic tac...toamna timpurie

E mai mult decat toamna zilele astea si ieri dupa foarte multa vreme am inghetat de frig.
A fost o zi interesanta , am avut parte de suvoaie de sentimente si uragane de ganduri ce nu mi-au dat pace nici pe timpul noptii.
Unul dintre lucrurile ce m-au impresionat si oarecum miscat emotional a fost vizita impreuna cu bunicul meu la penitenciar .....
Faptul ca mi-au controlat si cel mai mic buzunar m-a speriat si scarbit dar in acelasi timp m-am bucurat ca securitatea isi face treaba.
Odata intrand in sala de vizite ,vazand toate acele fete mai mult sau mai putin vinovate in ochii carora dorul si durerea se citeau de la departare am incetat sa mai scot un cuvant 2 ore.Nu ca n-as fi vrut pur si simplu nu puteam ,simteam ca orice cuvant as spune ar fi prea strident sau deplasat sau orice intrebare as pune ar naste in sufletul omului inchis o gaura ce foarte greu ar mai fi putut-o inchide.
Totul era cenusiu si sumbru.Eu eram foarte cocheta cu papuci rosi intr-un contrast total cu tot ce era in jurul meu.
M-a afectat....e trist poate nu chiar atat de trist precum percep eu dar indeajuns de trist sa ma gandesc la asta inca vreo doua luni de azi inainte....M-am bucurat cand am iesit de acolo desi era foarte frig afara si imi venea sa plang si sa alerg in bratele cuiva care m-ar fi putut linisti pe mine si pe cei de acolo.
Dar bratele acelea n-au venit si nici eu n -am mers la ele....M-am linistit singura refuzand categoric sa -mi curga o lacrima sau sa ma induiosez mai tare.
Restul zilei a decurs oarecum frumos si normal....desi spre seara zbuciumul sufletului meu s -a intensificat si valul de intrebari fara raspuns iar a aparut....Am avut o noapte lunga si obositoare trebuind sa fac fata viselor care au fost foarte fataliste .
Numar zilele pana am sa plec si parca timpul vrea sa stea in loc....ma agat de fiecare secunda trecuta si sufletul meu zbiara sa se duca odata sa lase in urma fiecare straduta batuta candva de mana cu persoana pe care acum as vrea atat de mult sa o pot uri si nu pot!

AM nevoie de un oracol ce sa-mi raspunda la intrebari si un porumbel alb pentru o dorinta....
Azi va fi o zi buna:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu